“Pentru a surprinde complexitatea operei şi scriiturii durasiene, Serenela Ghiţeanu a procedat cu fineţea şi rigoarea pe care i le cunoaştem din volumele precedente, la o lectură tematică, întrutotul originală, plasată sub semnul „vertijului”.
Impresionează în mod deosebit fineţea şi rafinamentul analizei, care depăseşte cadrul strict tematic, completându-se în mod inspirat cu elemente de psihanaliză, de simbologie sau de alt fel.
Din întreaga lucrare reiese lectura originală, coerentă şi bine susţinută de exemplele şi fragmentele alese, propusă cu pasiune şi curaj de tânăra autoare. Remarcăm totodatã bibliografia solidă, bine absorbită, care completează lucrarea şi fac din ea un util instrument de investigaţie pentru un public avizat dar şi pentru un public mai larg, cititor al cărţilor Marguerite-ei Duras”.
Prof. univ. dr. Muguraş Constantinescu
Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava
S-au împlinit 20 de ani de la moartea ei, în 2016. Tradusã haotic şi târziu, opera lui Marguerite Duras e prost cunoscutã în România. Scriitoarea care a trãit pânã la vârsta de 18 ani în Indochina, fostã colonie francezã, şi-a câştigat simpatia marelui public graţie romanului “Amantul”, devenit film ( regizat de J.J. Annaud). Puţini ştiu cã Duras a revoluţionat proza francezã, inovând altfel decât Noii Romancieri (cu care a fost asociatã, ea refuzând asta, pe bunã dreptate) şi cã s-a dedicat ani de zile artei cinematografice şi teatrului, fãcând experimente, pentru a reveni, în cele din urmã, la literaturã.
Marguerite Duras a fost o scriitoare incomodã în plan social pentru cã imprevizibilã, excesivã, nonconformistã. Se declara mereu de sâanga dar nimic în literatura ei nu e de stânga. Dimpotrivã: autoarea celebrelor texte Moderato cantabile ( devenit film în regia lui Peter Brook) şi a lui Hiroshima mon amour ( devenit film în regia lui Alain Resnais) are o naturã sfâşiatã între narcisism burghez şi autoflagelare, nevroticã. Stilul ei inconfundabil e influenţat de limba din Vietnam, pe care a vorbit-o mai mult decât franceza, în copilãrie şi adolescenţã. Prolificã şi îndrãzneaţã, chiar provocatoare în arta ei, Duras devine ceea ce nu şi-ar fi dorit: un autor clasic…
Serenela Ghiţeanu este Doctor în Literaturã francezã a Universitãţii din Bretagne-Sud, Franţa (2009) şi a publicat volumele : Nancy Huston et Nina Bouraoui. Question d’identité (Presa Universitarã Clujeanã, 2013), Sylvie Germain. La Grâce et la Chute (Institutul European Iasi, 2010), Ora de citit (Alfa, Iasi, 2011), A doua orã de citit (Casa Cãrţii de Stiinţã , Cluj-Napoca, 2015) şi e co-autoare, cu Bujor Nedelcovici, a vol. Scriitorul, cenzura si Securitatea (ALL, 2009). Este Conferenţiar universitar la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, unde predã Literatura francezã a sec. XX, Culturã şi Civilizaţie francezã, Literatura exilului românesc (1945-1989) şi un curs de Literatura francezã contemporanã. Din 1997,participã la Conferinţe Internaţionale şi a publicat peste 40 articole ştiinţifice. A colaborat, între 2004-2011, recenzii în reviste culturale precum : Revista 22, Timpul, România literarã, Observator Cultural, Jurnalul literar, Luceafãrul,România liberã-Aldine,Vatra, Convorbiri literare.
Leave a Reply