Ryu Murakami – Albastru nemărginit, aproape transparent

1De Alexandru Cristian

Tinereţea este cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului. Când tinereţea este un chin atunci omul devine  un infern. Fără obligaţii şi fără să te gândeşti la viitor poţi trăi o perioadă determinată. Greşelile tinereţii ne urmăresc până în iarna vieţii.

Albastru nemărginit, aproape transparent este cerul pe care un tânăr dornic de viaţă îl priveşte. Jos se află un pământ cenuşiu, negru, închis,  plin de şoapte şi dureri înăbuşite. Un grup de tineri trăiesc lângă o bază americană din Japonia, Yokota. Tentaţiile stilului de viaţă american sunt atât de mari încât  adolescenţii se afundă într-o viaţă dezlânată, haotică. Beţii, droguri, tentative de suicid, orgii sexuale, tinerii experimentează orice.

Ryū, Yoshiama, Kazuo, Reiko, Moko, Okinawa sunt noua generaţie născută după implozia imperiului japonez  dar şi în plină revoluţie sexuală. Cuvântul dominant al vieţii lor este distracţia. Soldaţii americani îi privesc pe tinerii japonezi ca pe nişte păpuşi cu care se pot distra profitând de naivitatea lor.

Atmosfera realist-magică a romanului Albastru nemărginit, aproape transparent (Kagirinaku tōmei ni chikai burū) este expresia unei societăţi în degringoladă. O societate echilibrată se bazează pe firava balanţă între generaţii. Japonia după război se zbătea între vechea lume, noua lume şi lumea agitată a tinerilor.

Ryū Murakami descrie admirabil zbuciumul generaţiei post-Hiroshima. Vechiul şi noul se împletesc în mod nearmonios şi inegal. Tineri cu educaţie riguroasă se dedau la noile tentaţii ale lumii occidentale. Drogurile sunt o parte importantă a universului pierdut, aproape transparent al tinerilor. Trauma societăţii japoneze este uriaşă, un imperiu subjugat în interior dar şi în exterior. O societate fără o busolă este o societate în derivă. Murakami ne descrie societatea japoneză după război. Oricât de dură este proza sa ea relevă un adevăr dramatic, tinerii sunt cei mai vulnerabili. Schimbările istorice îi afectează în mod fundamental şi profund.

Cerul privit de tinerii narcomani este nemărginit, un peisaj în care se cufundă cu speranţa de a se regăsi. Un roman realist, cu aspecte magice, un roman al căutării, romanul lui Murakami este exemplul cel mai clar al unei societăţi care nu îşi poate suporta dramele. Neputinţele societăţii se răsfrâng asupra tinerilor cei care vor prelua cu mâinile obosite de droguri şi alcool frâiele. Un avertisment pentru viitor este această proză ca o fotografie. Un instantaneu dureros, sumbru, cenuşiu în care pluteşte un albastru nemărginit, aproape transparent.

Scris de Cristian Alexandru

Alexandru Cristian s-a născut la data de 23 octombrie 1987 în Brăila. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Bucureşti, masterul de Securitate şi Apărare al Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”. Este doctor în Informații și Securitate Națională al Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”. A publicat volumele de poezii Versuri Ciobite la Editura Semne-Artemis-2011, Pietre și Inimi la Editura Epublisers-2015. A publicat cărți de politică internațională și geopolitică, printre care amintim monografia Între Elefant, Urs şi Dragon- Spre o nouă arhitectură globală, la Editura RAO-2014. Este autor al unor articole științifice în domeniul securității și apărării naționale, istoriei, geopoliticii, istoriei medicinei, relațiilor internaționale. A publicat peste 200 de recenzii literare. A publicat poezii și articole pe blogul personal AlexCristian.ro dar și blogul site-ului ziarului Adevărul.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *