Premiul Nobel pentru Literatură, 1950
„pentru scrierile sale pline de înțelegere și semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele și condiția omului au fost înfățișate cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică”
Misticism şi logică porneşte de la încercarea de a oferi răspuns unor interogaţii fundamentale: 1. Care dintre cele două modalităţi de cunoaştere, raţiunea şi intuiţia, este superioară – daca există superioritate în acest caz? 2. Pluralitatea şi diviziunea sunt integral iluzorii? 3. Se poate vorbi despre o irealitate a timpului? 4. Cărui tip de realitate aparţin binele şi răul? Răspunzând cu rigoare filosofică şi coerenţă logică acestor întrebări, Bertrand Russell desfide misticismul integral, dogmatic şi pretins transcendent, dar reţine ca pozitivă particulara experienţă a iluminării mistice, care se bizuie pe o înţelepciune a simţirii demnă să devină atitudine existenţială, fără însă a fi transformată în crez de viaţă. Potrivit filosofului britanic, misticismul se defineşte prin: 1. o cunoaştere intuitivă, directă şi instantanee a esenţei aflate dincolo de realitatea empirică şi iluzorie; 2. credinţa în unitatea tuturor celor existente (negarea divizunii); 3. postularea caracterului iluzoriu al timpului (dacă totul este unitar, atunci nu există nici trecut, prezent sau viitor); 4. negarea realităţii răului, ce ar ţine de lumea decăzuta şi divizată, guvernată de senzaţii şi experienţă.
Leave a Reply