Cum trebuie să te porţi ca să-ţi indispui semenii? Care sunt trăsăturile definitorii ale nesimţitului carpatin? Cât e instinct şi cât premeditare în comportamentul lui de zi cu zi? Iata câteva întrebări care merită un răspuns în registru ironic. Fiindcă nesimţitul a devenit o prezenţă ubicua şi agresivă, fără de care traiul cotidian nu mai poate fi conceput. Ghidul nesimţitului poate fi citit ca un fals tratat de proastă creştere, în măsura în care oferă cai de perfecţionare celor care nu au ajuns la nivelul suprem de nesimţire. Dar rostul lui adevărat e să întâmpine prin râs câteva dintre smintelile atitudinale din viaţa noastră la început de mileniu. În transportul public sau pe trotuar, la restaurant sau în intimitatea propriului apartament, la biserică sau la teatru, nesimtiţul roman corodează nervi, provoacă stupori şi te împinge spre o vorbă a lui Mark Twain: „Omul e singurul animal care roseşte. Sau ar trebui s-o facă.”
De acelaşi autor
Leave a Reply