Îndelunga şedere în Franţa a impregnat gândirea lui Pompiliu Crăciunescu de spiritul Şcolii Franceze, caracterizate prin rigoare, fineţe şi umanism. Rigoarea este cea a limbajului, unde fiecare cuvânt are locul şi funcţia sa. Fineţea este cea a gândirii: nuanţa este privilegiată într-o gândire care încearcă să-şi găsească rostul prin cuvinte deseori neputincioase a exprima Realitatea în întregimea sa. În sfârşit, umanismul este de ordin spiritual: totul este centrat pe fiinţa umană, dar o transcende. Rigoarea, fineţea şi umanismul scrisului lui Pompiliu Crăciunescu, sprijinite pe o profundă cunoaştere a metodologiei transdisciplinare, permit revelarea unui Vintilă Horia necunoscut până acum: apofatismul artei reuneşte apofatismul mistic şi apofatismul ştiinţific, într-un univers constituind o punte între ştiinţă şi gnoză, graţie ternarului iubire-cunoaştere-revelaţie. Vintilă Horia ne apare astfel ca un mare profet al resurecţiei sacrului.
Basarab Nicolescu
Leave a Reply