Paulo Coelho trece printr-o profundă criză sufletească: se simte singur, iar dezvoltarea sa lăuntrică pare să se fi oprit. Îşi spune însă că, dacă ascultă de sfatul maestrului său – să meargă într-un loc spre care inima lui tânjeşte –, poate va găsi răspunsul şi calea de urmat.
După ce călătoreşte în mai multe ţări, se opreşte în Rusia şi hotăreşte să parcurgă cu Transsiberianul distanţa uriaşă de 9288 de kilometri, în compania unui maestru taoist, a editorului său rus şi a unei tinere turcoaice fermecătoare, Hilal… Încă de la început această călătorie se transformă într-o căutare spirituală.
Coelho şi Hilal işi dau seama că destinele lor s-au întâlnit în altă viaţă, în alt loc. Uitându-se în ochii verzi ai lui Hilal, scriitorului i se revelează Alephul, locul şi clipa în care li s-au întretăiat destinele. În acel moment Coelho se redescoperă pe sine.
Cu acest nou roman, celebrul autor aduce un omagiu miracolelor şi comorilor spirituale care înfrumuseţează viaţa. Într-un loc în afara spaţiului şi timpului, el aspiră la dragostea perfectă şi parcurge căile complicate ale sufletului.
„Învăţăm din trecut, dar nu suntem consecinţa lui. Am suferit în trecut, am iubit în trecut, am plâns şi-am râs în trecut, dar asta nu ne ajută cu nimic în prezent. Prezentul are provocările lui, partea lui bună şi partea lui rea. Nu putem nici să acuzăm, nici să elogiem trecutul pentru ceea ce ni se întâmplă azi. Fiecare nouă experienţă în dragoste nu are nimic de-a face cu experienţele trecute, este întotdeanuna inedită.“
Adauga in cosul de cumparaturi.
N-am mai citit Coelho de vreo 8 ani. Ideile lui sunt bune, dar mi se pare ca ii lipseste forta de a reda sentimente, sunt o forma fara fond. „Aleph” suna interesant, cine stie, poate ii mai dau o sansa.