Norman Manea – Fericirea obligatorie

Fericirea obligatorie este o carte despre absurdul existenţei în societatea românească sub domnia Dictatorului. Patru nuvele scrise pe teme diferite compun un tablou în care inexplicabilul, haosul şi chiar mirarea sunt culorile principale.

Interogatoriul este o descriere halucinantă despre sistemul represiv din România. Obositorul şi interminabilul interogatoriu la Securitate era o spălare treptată a creierului dar şi o  ucidere a conştiinţei şi a raţiunii. Decerebrarea omului era programată sistematic în lagărele comuniste. Arta interogatoriului era o artă a uciderii sufletului şi minţii cei care eşuau în împlinirea acestei arte treceau la uciderea propriu-zisă.

Biografia robot este o cutremurătoare descriere a fabricării istoriei în laboratoare secrete. Luptători ascunşi aruncaţi în societate pentru a o schimba radical erau pregătiţi la o şcoală specială de formare a tipologiilor umane dar şi a celor sociale. „Victoria acestei mari diversiuni este agresivitatea dintre oameni” Şcoala aceasta pregătea schimbarea societăţii din rădăcini şi naşterea unei societăţi noi pline de avânt distructiv.

O fereastră către clasa muncitoaree este nuvela în care nedreptatea este prezentă la fiecare pas. Clasa muncitoare care trebuia să fie beneficiara noii societăţi comuniste este străbătută de nedreptăţi, umilinţe, dezgust, lehamite. Deciziile aberante ale Conducătorului distrugeau speranţele clasei din care el însuşi făcea parte. Trădarea se plăteşte scump în orice timp istoric. Puterea dictatorului este sfâşiată de  “cozile unui nesfârşit cor al umilinţei şi furiei”.

Trenciul o poveste despre trădări, idile şi adulter în societatea comunistă care controla “atât de bine” moravurile. Subiectele banale ale zilei se împletesc cu aventuri extraconjugale a mai multor familii.

Nuvelele din acest volum sunt un îndemn la fericire. La fericirea că acele timpuri de tristă amintire au pierit şi la speranţa că nu vor mai reveni niciodată. Norman Manea scrie aceste nuvele realist-fantastice în care absurdul, umilinţa, trădarea, prostia şi ignoranţa sunt ridicate la rang de norme sociale ale unei societăţi în esenţă antisocială.