De Alexandru Cristian
O societate închisă este una plină de oameni cu destine greu de realizat. O astfel de societate predispune la frustrări, claustrare şi neîmplinire. O captivitate fără ieşire şi fără orizont în timp.
Captivi într-o societate comunistă incipientă şi plină de ură trei destine se împletesc spre a îndeplini un singur ţel, nerealizarea. Romanul lui Norman Manea este împărţit în trei părţi, Ea, Tu, Eu şi este caracterizat de o atmosferă apăsătoare, de neîmplinire.
Ea este o profesoară de franceză obeză cu vocaţie muzicală, Monica Smântânescu. Micimea vieţii acesteia este străbătută de mizerie interioară şi exterioară. Profesoara aparţinând altor vremuri simte plină de durere şi de greutate sfidarea noii elite.
Tu nu ai putut împiedica tragedia căpitanului de artilerie Bogdan Zubcu, întors glorios din război şi sinucis în mod fantastic într-o uzină. A doua parte a romanului este analiza psiho-socială a profilului sinucigaşului. Demersul lui Norman Manea seamănă cu cel al lui Lev Tolstoi realizat în Anna Karenina.
Eu sunt un căutător al unei vieţi noi în noul regim comunist. Mă simt exilat, deportat şi dezrădăcinat. Proaspăt întors dintr-un lagăr de război ajung să trăiesc într-o societate lagăr.
Puzzle-ul acesta compune dimensiunea iniţială a societăţii comuniste… căutarea. Revoluţionarea completă a tuturor valorilor este haosul permanent al acestui surogat de nouă atlantidă. Omul comunizat forţat “nu regăsea drumul către sine sau către semenii care îl aşteptau”. Muncitorii care se speteau erau “părăsiţi de semenii lor, îmbătrâniţi”.
Războiul a fost o experienţă terifiantă, inumană. “Cadavrele în zdrenţe care reveneau printre cei vii” erau supuse un satanic experiment, transformarea unui om distrus într-un om nou, plin de avânt revoluţionar.
Estetica halucinantă a acestui roman ne prezintă o societate gri, prăfuită, firavă, devitalizată, tembelizată până la idioţenie. Un roman străbătut de sufocare, o societate care nu are oxigen, poluată la extrem de noxe ideologice. Titlul Captivi este metafora care descrie cel mai bine începutul erei comuniste, o eră în care lumina nu a mai fost albă ci roşie, un roşu sângeriu.
Un roman care descrie lucid şi plin de regret o epocă pe care istoria ar trebui să o sfâşie cu putere din cartea ei. Oare va putea…?
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply