Suntem în primăvara lui 1989. Trei tineri – Noah, Joyce şi un narator neidentificat – îşi părăsesc îndepărtatul ţinut de baştină, urmându-şi fiecare traseul de migraţie, asemenea unor fantastice făpturi oceanice. Ajung cu toţii în Montreal, dar pe căi diferite, drumuri de descoperire personală, presărate cu greşeli şi cu încercări, cu dezamăgiri amoroase, şi marcate de întortocheatele încrengături ale arborelui lor genealogic comun. Deşi ei se socot a fi singuri, traseele li se întretaie neîncetat, lăsând să se întrevadă simetria din profundul existenţei lor. Nicolas Dickner are un talent înnăscut de povestitor, episoadele pline de farmec şi de umor ale acestui roman dezvăluindu-ne, într-o înşiruire apropiată travaliului unui zoolog, surprinzătoarele legături dintre arheologi obsedaţi de gunoaie, piraţi din vremuri trecute şi prezente, şerpi de mare, specii de peşte ton, un scafandru analfabet, un computer Commodore 64, o carte enigmatică, lipsită de coperte şi o busolă stricată al cărei ac indică înverşunat direcţia satului aleutin Nikolski.
Leave a Reply