15.00
„Închei această carte, reproducând aici, pe ultima copertă, cuvintele pe care bunul și îndepărtatul meu prieten, sculptorul Vlad Ciobanu, mi le-a spus atunci când l-am întrebat cum l-ar caracteriza, în două cuvinte, pe Nichita Stănescu: „A fost, mi-a mărturisit el, omul cel mai luminos pe care l-am întâlnit în viața mea reală.” Și după o clipă de tăcere, a ținut să precizeze: „Poate și imaginară.”
Subscriu la toate acestea, adăugând: Da, Nichita Stănescu a fost o persoană luminoasă. Luminoasă chiar și în partea sa de umbră, din care izvora, deseori, la ceas de seară, sub formă de fișicuri de aur și argint, necuvântul poezia.” (Nichita Danilov)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply