Victor Hugo avea să spună cândva că volumele de cărţi sunt prieteni reci, dar siguri. Nu mulţi dintre autori ne-au împărtăţit din secretele muncii lor.Vargas Llosa, darnic ca orice latin, ne-a transmis prin intermediul cărţii Scrisori către un tânăr romancier, de fapt un şir epistolar către un cititor imaginar, nu atât sfaturi, cât reţeta succesului său.
Monica Ramirez, autoare a şase cărţi, dar şi a patru copiii, îngeraşii ei, scrie un ghid accessibil cu sare şi piper. Cinstită cu sine şi cu ceilalţi, ne spune de la început că nimeni nu poate da o reţetă perfectă. Încă de la început, faza cu Sinclair Lewis care, învitat să le povestească studenţilor despre arta scrisului, a chestionat câţi vor să se facă scriitori, iar majoritatea a ridicat mâna, invitatul a întrebat simplu: de ce sunteţi aici şi nu la scris?, te lasă mască. N-a mai aşteptat răspunsul. A plecat. Cinic, nu. Dar adevărat.
Monica Ramirez e un om care a luat AMERICA în piept. Şi o mărturisesc scrierile sale. În Cum se scrie un bestseller. Tehnica americană pentru a transforma o idee într-un roman de succes, o lucrare, sfetnic de taină, ea explică simplu cum să scrii planul de acţiune, cum să foloseşti timpul verbelor, să fii parcimonios cu adverbele, comparaţiile şi metaforele şi mai ales te învaţă cum să te legi de scaunul egoului: să fii sincer cu tine.
Bogăţia cărţii nu este reprezentat de şirul de poveţe al marilor autori americani (singurii, de ce să nu recunoaştem, în stare să producă bestsellere), ci studiile de caz şi de exemplele clare de text.
Într-o poveste în care Mihai, un tânăr capricios şi plin de fente, o agresează cu gelozia sa pe Andreea, iubita lui, Monica Ramirez explică aspirantului cum dialogurile sunt mai importante decât relatările povestitorului şi cum trebuie să creezi suspansul pentru ca cititorul să nu “citească” prea iute personajele. Şi creearea suspansului este o artă, nu o reţetă.
Monica Ramirez nu ne trimite la şcoală, ci la exerciţiul cititului şi al imaginaţiei. Ne-a adus aminte cele mai importante recomandări pe care le-a primit în meseria de ucenic, Ernest Hemingway, şi le-a respectat toată viaţa: scrie simplu. Nu a devenit nimeni vreodată scriitor pentru că a participat la vreun curs de scris, ori pentru că a citit o carte. Chiar şi această carte. Scrisul ne vine de undeva din interior.
De acelaşi autor
Cum am slăbit 70 de kg mâncând 6 mese/zi
Adauga in cosul de cumparaturi.
Yes!!!! Mersi, Marius 🙂
Buna carte, sa speram ca va pune un inceput bun in asa-zisa noastra cultura unde scriitorul care traieste din scris e minunat, sublim, dar lipseste cu desavirsire 🙂 Inca o data, felicitari autoarei pentru curajul ei de a ne aduce o gura de aer proaspat si de a ne reaminti ca, daca ai suficient curaj, orice e posibil 🙂