15.00
„Debutul lui Mihok Tamas în 2011 (cu Libertate opacă și o supapă, plus prozele din antologia Cercul literar de la Oradea, coordonată de Marius Miheț) releva situația paradoxală a unui tânăr poet care se afla deja nu într-o tradiție poetică sau în luptă cu ea, ci de partea cealaltă, a rupturii, a asumării apoeticului adus de mutațiile noului secol. Stația Șantier în rai caută intimizarea prin limbaj între sensibilitatea atroce a veacului și cerul dinăuntru. Elementele disjuncte sunt topite într-un lirism al întoarcerii spre origini, într-o anulare a discontinuităților după modelul preexistenței într-un arhetip matern. O zonă a numirii nici închise, nici deschise, scară spre cer coborât sau tensiune a valului de pământ cu terasamente năucitoare, poezia devine pentru Mihok Tamas un mod de a deschide lumea, atât semnelor cât și semenilor, dar și de a o închide asupra lui însuși, în infinitul milimetric din interiorul cuvintelor. Din zona sa proprie zigzagată astfel, de unde vocea i se aude fără să se suprapună peste glasuri cunoscute, poetul ne adresează fiecăruia o invitație la autenticitate. Dar cine (mai) este el, după trecerea prin atâtea vămi și identități? Șantier în rai este și o carte de (spre) dragoste. Iubirea garantează că eul e eu, nu un altul.” Dana Sala
Leave a Reply