Mihail Gălățanu – Lustruirea armelor

1Şi, totuşi, vânam ceva? Vânam femei.

Bărbatul e un vânător, nu? Născut vânător.

Lustruiţi armele. Bine, bine, le lustruim, dar pentru ce?

Aşa, pur şi simplu. Trebuie să lustruieşti ceva.

Să lustruim. Sau poate vânam înseşi razele soarelui.

Vânam însăşi lumina, devreme ce lustruiam cu atâta osârdie, punînd suflet din sufletul nostru veşnic, nemuritor.

***

Laura este Ea. Pentru tine, este Ea. Laurita. Daurita. Laurie. Lauri. Lori. Lora. Lăuraş. Tăuraş. Taurita. Taurina. Tauri. Torro. Torrino. În toate felurile. Alint. În toate felurile. Nume. În toate felurile. Eşti frumoasă, Laura. Eşti iubita mea.

Iubită în toate felurile. În toate orificiile.

În toate chipurile.

Laura este subţire şi are o voce gutural-afectată. Sâni mici. Păr cu gust de festivalul castanelor coapte. Are un miros al ei, simplu, de parfum ieftin.

Şi nu ştiu sigur dacă o iubesc sau nu, dar ce băiat ştie asta la o asemenea vârstă? Ne jucăm, deocamdată ne jucăm.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *