Să încerci, în plin postmodernism, să revalorifici structurile basmului, aşa cum le-au decelat V. Propp şi G. Călinescu, este o întreprindere epică pe cât de fascinantă, pe atât de riscantă. Un risc pe care şi-l asumă, lucidă, Mihaela Cogălniceanu în romanul său Kalusia. Nu fără să-ţi ia necesarele precauţii: fiindcă împrumutând toată recuzita unei poveşti clasice (timp nedefinit, personaje specifice de gen domniţe, regi, curteni, cavaleri, vrăjitoare, ţinut imaginar pe care autoarea nu şovăie să-l localizeze pe o hartă, imaginară şi ea, desigur asemenea lui Faulkner cu al său Yoknapatawpha etc.), Mihaela Cogălniceanu, atentă la modelul romanelor de succes din ultimul timp, împrumută naraţiunii sale o tentă de policier, absolut necesară în asemenea cazuri. Vom asista, aşadar, la conspiraţii, confrerii mai mult sau mai puţin secrete, spectaculoase răsturnări de situaţie, intrigi sentimentale, sugestii de bildungsroman, totul surprins cinematografic, capitolele fiind de fapt secvenţe autonome, montate ingenios, cu o bine controlată tehnică a suspansului. În concluzie, o carte care se citeşte cu plăcere, la orice vârstă, cum cere premisa oricărui succes de piaţă.
Volum editat în colaborare cu Asociaţia Scriitorilor Bucureşti
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply