Un roman de secol XX care a scos Balcanii în lume. Dervişul şi moartea, celebrul roman încărcat de poezie al scriitorului bosniac Mesa Selimović, capodopera care i-a adus autorului său notorietatea internaţională, rescrie povestea fascinantă a unui colţ de Balcani, unde etniile, religiile şi conflictele istoriei par să-şi fi împletit pentru totdeauna destinele.
Naraţiunea este captivantă. Sfârşit de secol XVIII, în vechiul oraş Sarajevo, aflat sub stăpânire otomană. Cinstea, meditaţia şi întreaga credinţă a tânărului Dervis Ahmed Nurudin sunt tulburate de torturarea şi moartea fratelui său nevinovat. Suferinţa este greu de îndurat şi cere răzbunare. Dar revolta pe care o pune la cale ascetul musulman îl va conduce pe un drum neaşteptat. Nu e o răzbunare ca în Kadare. ceva mai original.
Dervişul află în cele din urmă că eforturile lui firave sunt inutile pentru că fratele său fusese deja ucis. Coboară peste el şuvoi remuşcările, se simte vinovat şi se refugiază de lume. Începe să se întrebe care sunt limitele solidarităţii, ce înseamnă să iubeşti, să faci binele, să ajuţi şi să fii credincios. Nu unui Dumnezeu pe care-l slujeşti după datină, ci unei fiinţe umane.
Un rol decisiv în această tulburătoare poveste despre încercarea absurdă de a evita răul îl are Hasan, un învăţat convertit la negustorie şi călător nestatornic. Prin inteligenţă şi uşurătatea cu care înţelege limitele mereu tremurate dintre bine şi rău, Hasan, energic, implicat, înţelegător şi solidar, se opune, ca un dublu cu semn opus, încruntării neştiutoare cu care dervişul e obişnuit să trateze lumea. O pondere la fel de mare o au flash-back-urile din vremea când dervişul, soldat tânăr, luptase în război şi se văzuse la un pas de moarte.
După moartea fratelui însă, pentru prima dată după ani mulţi în care slujise cuvântul divin, încăpăţânat să respecte legile sfinte, Ahmed Nurudin se simte răscolit de emoţii omeneşti: simte ură, simte şi că trădează, şi că e trădat, şi îşi dă seama cum e să fii părăsit de toţi şi neiubit de nimeni. Şi, tot pentru prima dată, împins şi din răzbunare, şi din tristeţe, dar din dorinţa de a face bine, declanşează prin propria voinţă evenimente care vor schimba viaţa în oraşul în care slujeşte, ca şi propriul destin. Din om al credinţei ajunge om al legii, cadiu, şi la rândul lui va trebui să judece cine e vinovat şi cine trebuie să trăiască.
Leave a Reply