Departe de istoria oficială sau de cea din manual, iată revoluţia franceză trăită din interior, reconstruită în stilul exaltant al lui Max Gallo.
1774. În ovaţii, un tânăr rege urcă pe tron. „Ludovic al XVI-lea pare să promită naţiunii cea mai blândă şi cea mai norocoasă domnie”, se scrie în gazete. La mai puţin de douăzeci de ani distanţă, el este condamnat la moarte şi ghilotinat sub numele de Ludovic Capet.
Multă vreme, Ludovic al XVI-lea, preocupat de bunăstarea supuşilor săi, oscilează între fermitate şi slăbiciune în faţa vântului de libertate care suflă peste regat. Poporul îl iubeşte, dar suferă de foame, este împovărat de biruri, nu mai suportă capriciile, balurile şi extravaganţele tinerei regine Maria-Antoaneta. Fiecare bănuţ cheltuit frivol adânceşte prăpastia dintre popor şi rege.
Înfruntându-l, Voltaire, Mirabeau, Danton, Marat şi Robespierre îndeamnă la acţiune şi revoltă. Ei insuflă curaj poporului, dând exemplul Statelor Unite ale Americii, proaspăt create, care încarnează spiritul Luminilor. Popor, filosofi, burghezi, clerici, nobili şi rege – nici unul nu va scăpa furtunii de violenţă. După cum scrie Max Gallo: „Ca un fluviu umflat şi ieşit din albie, devastând câmpurile pe care la început le irigase, Revoluţia a umplut de sânge ceea ce a creat.”
De acelaşi autor
Spartacus, revolta sclavilor (Vol.1 seria “Romanii”)
Revoluţia franceză. La arme, cetăţeni! Vol 2
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply