„Piesele reunite în această antologie se doresc a fi un act de reîmprospătare a memoriei, o încercare de a radiografia această formă sofisticată de utopie care a fost comunismul – oroarea travestită în costum umanist. Sigur, mi-ar fi plăcut să fac în aceste piese mai degrabă autopsia comunismului, numai că «bestia» nu a murit încă. Cred că este important să ne amintim prin ce am trecut – şi să le spunem prin ce am trecut şi copiilor noştri, care nu au cunoscut comunismul. Este important să nu uităm, chiar dacă suntem obligaţi să iertăm.“ (Matei VIŞNIEC)
„Procesul comunismului prin teatru propune în primul rând o invitaţie la reflecţie şi poate relansa discuţia despre crimele comunismului, despre eroi şi antieroi. Autorul se teme, asemenea unui personaj din una dintre piesele sale, că memoria se va fărâmiţa şi că oamenii vor începe să uite. De aceea scrie. Din interviurile cu Matei Vişniec reiese că împărtăşeşte convingerea unui alt personaj al său, Meyerhold: «Omenirea a pierdut demult răul direct, sincer şi pur. Astăzi, răul este învăluit în mii de discursuri despre o lume mai bună. Astăzi, răul nu vrea numai să îndobitocească mulţimile, vrea să fie şi adulat de ele […]. El vrea să locuiască în minţile oamenilor şi să-i domine din interior.»“ (Daniela MAGIARU)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply