Fiecare întâmplare a vieţii ei a îndreptat-o direct spre această crimă care a zguduit liniştea locuitorilor din Viorne. Cauza? Plictis, oboseală, nebunie, apropierea morţii sau tocmai încercarea de a se trezi la viaţă? Nu se poate evada din banalitatea cotidianului decât prin crimă sau dragoste. O lume în care existenţa înseamnă alienare. Nu putea înţelege decât ceea ce-şi putea explica singură, în ce fel, nu ştiu. Era ca şi cum ar fi fost închisă la toate şi deschisă la toate, s-ar putea face ambele afirmaţii, în ea nu rămânea nimic, nu păstra nimic. Te făcea să te gândeşti la un loc fără uşi, prin care vântul trece şi duce totul.
De acelaşi autor
Leave a Reply