Volumul al patrulea al lucrării „Între datorie şi pasiune” conţine însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1943 şi 31 decembrie 1945. Ediţia este îngrijită de Marcel-Dumitru Ciuca şi Narcis Dorin Ion.
Este vorba de ultima perioadă a locuirii lui în Mexic şi, apoi, începând din decembrie 1944, de prima parte a şederii în Brazilia, la Rio de Janeiro. Departe de ţară şi atent la ceea ce se petrecea în toata lumea, Carol şi-a notat în caietele sale informaţiile pe care le obţinea, pe diverse căi (radio, presa), despre evenimentele ce se derulau ca urmare a războiului, pe toate fronturile, dând atenţie acelora care se produceau în Europa şi, mai ales, ştirilor pe care le primea din ţară sau despre România.
În însemnările sale zilnice, Carol dă şi informaţii din ţară, aflate de la radio sau din presă: despre bombardamentele americane asupra unor oraşe (Ploiesti, Bucureşti); încheierea armistiţiului cu URSS-ul; arestarea Mareşalului Antonescu; instalarea guvernelor Sănătescu, Rădescu şi Groza etc.
La 5 iulie 1943, Carol consemna: „Trebuie să m-apropii de Ţară, ca să pot de acuma lua o mai strânsă legatură cu ea.”
Miercuri, 23 august 1944: „Allons, enfants de la Patrie,/ Le jour de gloire est arrive. Cu tot sufletul se pot cânta aceste strofe, căci, în sfârşit, după multe ştiri false, Parisul a intrat, graţie actiunii FFI, în mana Aliaţilor. După câteva zile de luptă de strada, de Gaulle, cu generalul Koenig şi Leclerc au intrat în capitala Franţei.
Dar ştirea acesta e nimic faţă de ace[e]a care a venit după-masă. Azi noapte, Mihăiţă a citit la Radio o proclamaţie către popor, prin care anunţa căderea lui Antonescu, încheierea unui armistiţiu cu URSS şi trecerea României de partea Naţiunilor Unite. În acelaşi timp, anunţa formarea unui guvern sub presedinţia generalului Sănătescu, cu Maniu şi Dinu Brătianu, ca miniştrii fără portofoliu.
După primul moment de stupefacţie, căci s-a aplicat întocmai programul meu, a urmat unul de dezgust faţă de atitudinea Sovietelor, care, acuma clar se vede, au jucat pe două tablouri şi au ales pe cel din Ţară, ca fiind cel mai uşor. Pe mine m-au ţinut cu vorba timp de cinci luni. Iar acuma iată că acel escroc politic, Maniu, câştigă prima manşă asupra mea. Pentru Ţară este o soluţie fericită, pentru mine însă una mult mai puţin. (…).”
De aceiaşi autori
Carol al II-lea. Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice. Vol. VI (1949-1951)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply