Lev Tolstoi era extrem de nemulţumit de situaţia sa. De la statutul social, la care a renunţat, în favoarea soţiei, la toate prerogativele vieţii aristocratice, până la aspectul fizic. Chiar tânărul Tolstoi recunoştea la un moment dat că natura a dat greş cu fizionomia lui. Orice aluzie la fizicul lui îi este neplăcută, se îndoieşte că ar putea exista vreodată „o fericire pământească pentru un om care are un nas atât de lat, buze atât de groase şi nişte ochi mici, cenuşii”. Tocmai de aceea s-a ascuns încă de timpuriu sub masca bărbii, pe care vârsta avea s-o împodobească în timp cu fire argintii. Dar, dindărătul bărbii, cei doi ochi cenuşii ţintuiesc dintr-o singură privire, ca o lamă de cuţit. Se spunea că nu exista niciun mijloc de apărare contra unei priviri aruncate de Tolstoi asupra cuiva. Turgheniev, Gorki şi mulţi alţii au ţinut mărturie că nu se putea minţi sub privirea pătrunzătoare a lui Tolstoi.
În 1859 scriitorul a fondat o şcoală pentru copiii ţăranilor din Iasnaia, urmată de alte 12, ale căror principii libertine au fost descrise în eseul „Şcoala de la Iasnaia Poliana”. A scris de asemenea câteva cărţi pentru copiii ţăranilor. Deşi
sistemul educaţional promovat de el nu a avut viaţă lungă, şcolile de la Iasnaia Poliana pot fi cu succes declarate ca premergătoarele sistemului educaţional step-by-step din zilele noastre.
De acelaşi autor
Doi husari. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply