La 70 de ani Lev Tolstoi se afla în plină glorie literară. Romanul Învierea se constituie într-un volum de concluzii ale autorului, în legătură cu viaţa. Pe lângă carateristicile personajului principal, avem parte de pasaje nenumărate care ne prezintă geniul autorului, încă strălucitor la vârsta înaintată. Învierea ne învaţă în mod direct ceea ce Tolstoi a propovăduit toată viaţa: adevăruri profunde despre viaţă şi moarte, acceptarea propriului destin şi dorinţa de a aduce la suprafaţă tot ce este mai bun în fiecare, indiferent de situaţie.
În 1901, după pubicarea romanului Învierea, în care ataca vehement biserica, Tolstoi a fost excomunicat. Măsurile s-ar fi vrut a fi mult mai drastice, dar faima lui era atât de mare, încât guvernul s-a temut să procedeze altfel.
Pentru Tolstoi feudalismul nu constituia un rău social; era şi el de acord că trebuie înlăturat cu orice preţ, dar asta nu din motive de ordin politic sau social, ci spiritual. El nu vedea în feudalism o piedică în calea dezvoltării fireşti a Rusiei, ci izvorul chinurilor morale ale nobilimii.
De acelaşi autor
Război şi pace. (Colecţia Adevărul) 4 volume
Leave a Reply