Simon este psihanalist. Este ardent, ludic, deschis hazardului. Cu el, în cabinetul său, analizanţii, poveştile lor tragice, comice, întrebările lor, ceea ce se întâmplă în timpul şedinţelor şi ceea ce se întâmplă în afara acestora. În contrapunct, o femeie, Eva, care încearcă să gândească lumea şi viaţa citindu-l şi recitindu-l pe Kafka. Pentru că, şi într-un caz, şi în celălalt, nu este vorba despre altceva decât despre gândire. A trăi şi a gândi, a nu trăi fără a gândi. Toate personajele acestei cărţi sunt nişte eroi, căci înfruntă conflictul dintre dorinţa lor de adevăr şi pasiunea lor pentru ignoranţă: sunt nişte eroi prin gândire, nişte eroi ai gândirii. În acelaşi timp, sunt toată lumea, sunt fiecare dintre noi.
Dacă gândim, suntem vii, ne schimbăm, ne putem schimba. Şi-atunci, evident, se întâmplă multe lucruri: povestirea este mereu pe cale de a se înfăptui, ca identitate, nicicând dată, deoarece sensul se iveşte din fiecare detaliu şi este legat de fiecare detaliu. Iar acesta este motivul pentru care ultimul cuvânt este în lume, această nenumărată acumulare de detalii şi de posibilităţi.
Leave a Reply