„Prostituatele rămân, la fel ca în trecut, stânjenitoare, tulburătoare, fascinante. În ciuda evoluţiei moravurilor, ele perturbă ordinea socială şi ne bulversează încă imaginarul. În cel mai bun caz, acceptăm că ele există […] iar în cel mai rău, le transformăm în maşinării ale dorinţei, anulându-le identitatea: în secolul al XIX-lea le izolăm, le închideam în spaţii anume, astăzi le drogăm. La capătul drumului, se află dispariţia itinerarului, lipsa destinului individual.”
Iată cum enunţa Laure Adler raţiunea aflată la originea demersului său istoriografic recuperator: în cartea Casele de toleranţă între 1830 şi 1930, autoarea restituie faptului cotidian viaţa prostituatelor, cu toate diferenţele care o separă pe mondena întreţinută de prostituata străzii. Făcând apel la documentele de arhivă (presă, dosarele de poliţie şi judecătoreşti) şi la numeroase surse literare, lucrarea reconstituie mentalităţi şi schiţează istoria lumii interzise a prostituţiei.
Leave a Reply