Construite minuţios în jurul unui „ierbar de întâmplări nefolositoare“ din existenţa cotidiană a câtorva personaje pe care (avem impresia) le-am putea cu toţii întâlni „prin cartier“ sau… „la bloc“, povestirile din Amintiri din casa scării ne poartă de fapt către un dincolo al vieţii obişnuite: o lume unde, printr-o întorsătură comic-absurdă, printr-o minimă alienare, personajele îşi pierd identitatea, minţile sau chiar mor taman înainte de a-şi atinge mărunt-semnificativele scopuri. Alura de reportaje spumos dramatizate (deşi una dintre povestiri se intitulează, ironic, „Reportaj de la spatele locului“), numeroasele trimiteri intertextuale (mai ales la marea literatură rusă), umorul şi, pe alocuri, poezia inimitabilă a lucrurilor şi fiinţelor uşor de trecut cu vederea fac din prozele Laurei Aprodu, odată ce depăşim consternarea pe care ne-o provoacă, o lectură de un farmec foarte aparte.
Leave a Reply