Kamel Daoud – Cazul Meursault, contraanchetă

imagineDe Serenela Ghițeanu

Născut în 1970 în Algeria, Kamel Daoud e de multă vre­me un jurnalist incomod pen­tru autorităţile din ţara sa, ca şi pentru imamii fanatici, dintre care unul a şi lansat o sentinţã de moarte îm­potriva sa, în 2014. Daoud îşi per­misese să spună că Is­la­mul ar trebui reformat şi că problema re­ligioasă trebuie supusă reflecţiei în lumea arabă şi nu mai trebuie politizată. El tră­ieşte la Oran şi scrie, printre altele, una dintre cele mai populare cronici în ziarul francofon Le Quotidien d’Oran. Articolele sale sunt preluate adesea de presa fran­ce­ză. Anul acesta, Daoud a primit Premiul Gon­court pentru primul roman, pentru romanul Meursault, contre-enquête. Romanul a ratat pentru un singur vot Premiul Gon­court „cel mare“ anul trecut şi a obţinut deja Premiul celor Cinci Continente ale Francofoniei şi Premiul François Mauriac 2014 al Academiei Franceze. Autorul a sem­nat contracte de traducere în mai mul­te ţări, inclusiv în America, şi un film ur­mează să fie făcut după carte.

Autorul a spus ca romanul sãu porneşte de la frustrarea că, în Străinul de Camus, personajul ucis de erou e desemnat doar prin cuvântul „Arabul“. Apare doar ca să încaseze cinci gloanţe, nu aflăm nimic despre el. Daoud se decide să scrie Meursault.contra-anchetã ca să îi (re)dea un nume şi o familie acestui arab care e ucis fără motiv pe o plajă, la Alger, de către Meursault.

Arabul ucis de Meursault se numeşte, deci, Moussa Ouled El-Assasse, iar ro­ma­nul e scris la persoana I, vocea narativă apar­ţinând fratelui mai mic al lui Moussa, Haroun. Tatăl lor dispare într-o zi fără ex­plicaţii, iar ei rămân să fie crescuţi de ma­mă. Moussa e ucis de un francez într-o zi de vară, într-o altercaţie despre care fra­tele şi mama sa nu află nimic niciodată. Mai mult, nu le este dat tru­pul lui Moussa. Haroun are doar şapte ani când fra­tele său mai mare e ucis, dar din acel moment el de­vine, pen­tru mama sa, sub­sti­tutul acestuia. Se întâmplă acest lucru în 1942 şi în anii de după.

La jumătatea cărţii, aflăm că Haroun ucide şi el, de data aceasta un fran­cez. La câteva zile după Independenţă, în 1962, la 20 de ani de la moartea lui Moussa, un francez se ascunde noaptea în grajdul din curtea lui Haroun. Îl ucide mai puţin pentru a se apăra, cât pentru că sim­te în spatele său cum mama sa, deşi tă­cută, îi cere ca astfel Moussa să fie răz­bunat. Îl îngroapă în curtea lor, dar Ha­roun se simte din ce în ce mai in­con­fortabil. La interogatoriu, i se reproşează nu că a ucis un francez, care era „duşmanul“, ci că l-a ucis prea târ­ziu. Acum au de-a face cu un asasinat banal, în vreme ce cu câteva zile mai îna­inte de Independenţă ar fi fost un act de curaj împotriva colonizatorilor. Ca şi Meu­r­sault, care e declarat vinovat pentru că nu a plâns la înmormântarea mamei sale, lui Haroun nu i se reproşează crima, ci faptul de a nu fi participat la mişcarea de re­zistenţă împotriva francezilor. O ase­mă­nare stranie se conturează între asasinul lui Moussa şi Haroun. Viaţa sa devine searbădă, recunoaşte că faptul că a ucis l-a făcut incapabil să se mai bucure de iubire şi revolta sa (re)devine cea a lui Ca­mus însuşi: „E nevoie de ceva fără limite, de ceva imens, cred, pentru a putea echi­libra condiţia umană”. Un roman strãlucit şi foarte actual.

Scris de Serenela Ghițeanu

Serenela Ghiţeanu e conferenţiar universitar la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, unde predă literatura franceză modernă şi contemporană. E autoare a trei cărţi :" Sylvie Germain. La Grace et la Chute"(2010),"Ora de citit" ( 2011) , "Nancy Huston et Nina Bouraoui. Question d'identite" ( 2013) şi coautoare a volumului "Scriitorul, cenzura şi Securitatea. Bujor Nedelcovici şi invitaţii săi"( 2009). În anii 2000 a colaborat cu cronici de carte la Revista 22, Observator cultural, Timpul, România literară, Convorbiri literare, Jurnalul literar, Contrapunct, Luceafărul, Suplimentul Aldine al ziarului România liberă. A publicat 40 de articole ştiinţifice în reviste universitare sau volume ale unor conferinţe internaţionale.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *