Pentru cititorul celor şase volume ale seriei de Opere Complete ale lui Jung publicate deja de Editura Trei, prezentul volum, cel de-al XVII-lea, poate părea surprinzător. În timp ce volumele anterioare aveau un caracter marcat teoretic — principalele contribuţii psihanalitice şi psihologice ale lui Jung, respectiv teoria arhetipurilor şi teoria tipurilor psihologice, sunt conţinute în primul şi cel de-al şaselea volum —, Dezvoltarea personalităţii are un pronunţat caracter practic. Domeniul ales este cel al dezvoltării personale prin educaţie. Ca expresie a preocupării sale, Jung participă la mai multe congrese internaţionale pentru educaţie, unde îşi expune ideile legate de importanţa psihologiei analitice pentru dezvoltareapersonală.
În contextul mai larg al mişcării psihanalitice, interesul descoperitorului inconştientului colectiv pentru problemele pedagogiei nu constituie o excepţie. Dimpotrivă, constatând că rădăcinile nevrozei adultului se află în disfuncţiile relaţionărilor (educative) intrafamiliale din copilărie, psihanaliştii perioadei începuturilor au considerat pe bună dreptate că profilaxia printr-o educaţie modificată în sens permisiv este preferabilă terapiei corective ulterioare. La Jung, perspectiva este
Leave a Reply