Premiul Nobel pentru Literatură, 1998
“prin parabolele sale susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne dă posibilitatea continuă să înţelegem o realitate iluzorie”
Peştera are ca temă opoziţia dintre realitatea virtuală, o lume de simulacre creată de societatea postindustriala, şi realitatea tradţtionala a artizanului. O familie de meştesugari, olari din tată-n fiu, trăieşte şi iubeşte în umbra Centrului, o construcţie tentaculară menită să le asigure oamenilor fascinaşi de ea absolut totul, de la produse de consum până la „senzaţii naturale”: muşcătura gerului, mîngâierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se găsi în peştera din mitul platonic, model abreviat al unei lumi în care întoarcem spatele realităţii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid. Ca şi în romanele anterioare ale scriitorului portughez, în Peştera se confruntă două universuri distincte: unul aflat într-un rapid proces de extincţie şi altul care creşte şi se multiplică asemenea unui joc de oglinzi, confruntare ce reflectă criza sfârşitului de secol şi de mileniu.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply