Premiul Nobel pentru Literatură, 1962
“pentru scrierile sale realiste şi imaginative, îmbinând un umor afectuos cu o observaţie socială ascuţită”
„Vechea misiune a scriitorului nu s-a schimbat. El are datoria de a expune numeroasele şi dureroasele noastre vinovăţii şi eşecuri, de a scoate la lumină visurile noastre, întunecate şi periculoase, în scopul progresului.
[…] un scriitor care nu crede cu pasiune în perfectibilitatea fiinţei umane nu are nici devotament, nici un loc aparte pentru el în literatură. Omul însuşi a devenit marea noastră şansă şi unica noastră speranţă.”
John Steinbeck, la decernarea Premiului Nobel, 1962
„În Scurta domnie… nu e loc pentru patetism, personaje sumbre, marginali persecutaţi şi destine făcute franjuri. Steinbeck însuşi îşi numeşte miniromanul «o scorneală», parcă pentru a da de ştire că o lume unde fiecare se ia foarte în serios are mai multe probleme decât crede. Iar scorneala are o arhitectură simplă şi duce spre un gând a cărui valabilitate are o arhitectură simplă şi duce spre un gând a cărui valabilitate poate fi testată pretutindeni şi oricând: şotronul politic este unul dintre cele mai vii spectacole ale ridicolului.”
Radu Paraschivescu
Leave a Reply