Plagiatul te atrage prin caracterul său clandestin, prin farmecul duplicităţii sale. Toată lumea plagiază sau a plagiat, mai devreme sau mai târziu. Plagiatul este cel mai răspândit lucru din lume. Şi, asemenea crimei, el nu există decât dacă este dat în vileag, dezvăluind atunci, în mod brutal, faţa nevăzută a travaliului literar: la urma urmelor, plagiatul este o artă poetică. Arată că încântarea produsă de un text nu este decât efectul unor manevre şi ocolişuri, că literatura nu este decât o muncă de croitorie, de butăşit sau de „umplutură”, iar originalitatea, în materie de creaţie, nu e decât o momeală, o înşelăciune. Un text nu e niciodată altceva decât amprenta altui text, şi astfel putem ajunge până la originile scrisului. Prin Apologia plagiatului, Jean Luc Hennig încearcă să ne spună că răul nu e chiar aşa de rău.
Leave a Reply