De ce „cunoaşterea inutilă”? Pentru că, din cât au fost (şi sunt) mai multe, mai variate şi mai elocvente adevărurile, mărturiile, dovezile privind atrocităţile comunismului, cu cât sunt mai mari şi mai sigure posibilităţile de cunoaştere, analiza şi difuzare democratică a informaţiei, cu atât ele au fost mai ocultate în mass-media occidentale, intru apărarea falimentului ideologic şi politic al marii utopii instaurate în 1917.
Revel aduce nenumărate exemple de asemenea măsăcrari ale adevărului, în învăţământ, în presa scrisă şi audiovizuală, ba chiar şi în cercetarea ştiinţifică: de la trecerea sub tăcere a Terorii din timpul Revoluţiei Franceze până la campaniile din America împotriva preşedintelui Bush senior, de la cotidianul L’Humanite din perioada stalinistă până la „cazul Heidegger” ori justificarea sângerosului comunism tribal din ţările Africii, de la opţiunile politice stupefiante ale unor laureaţi Nobel pentru ştiinţă până la marile scandaluri de presă din Franţa, Anglia, Germania sau Italia anilor ’60-’80.
Leave a Reply