Pentru cei mai mulţi, weekend-ul e balonul de oxigen care asigură supravieţuirea într-o slujbă ingrată, unde satisfacţiile lipsesc şi unde principiile călăuzitoare sunt să nu întârzii la program şi să te prefaci ocupat când te priveşte şeful. Eroii lui James R. Wallen respectă întru totul grila. Sunt suficient de blazaţi, de pesimişti şi de neampliniţi ca să nu-şi mai dorească decât mici orgii terapeutice, mergând uneori până la uitarea de sine.
Frustrările lor cresc exponenţial şi se manifestă pretutindeni: la serviciu, în familie, cu prietenii. Sunt tineri, îşi fac de cap, se comportă bizar, uneori teribilist, dar ştiu că, dincolo de toate, respiră aerul neputinţei şi al eşecului. Ratarea li se uită în ochi şi le spune că n-au unde să se ascundă.
Weekend-urile se termină, iubitele nu-i suportă la nesfârşit, barurile se închid. Le rămân puţine variante: autocompătimirea, recursul la un trecut niţelus mai breaz decât prezentul sau sinuciderea. Abel, personajul principal al lui James R. Wallen, îşi duce zilele sub ameninţarea permanentă a unei umbre.
Leave a Reply