Drumul sinuos pe care London a ales să meargă de-a lungul întregii sale vieţi l–a transformat într-un bărbat puternic şi competitiv, capabil „să tolereze multe din cruzimile şi ticăloşiile inconştiente, nepremeditate, săvârşite în clipe de furie de oameni”, aşa cum el însuşi afirma despre sine. Şi totuşi această toleranţă faţă de cruzime şi brutalitate este limitată chiar şi în cazul unui caracter puternic şi călit, precum cel al lui Jack London. Deşi şi-ar fi dorit să poată stopa acţiunile de dresare a animalelor prin metode violente şi chinuitoare, era conştient că o astfel de luptă nu poate fi dusă pe cont propriu, fără o susţinere din partea semenilor săi. Realist, el ştie că nici unul la mie dintre oameni nu ar deveni membru într-o organizaţie care să militeze pentru protecţia şi drepturile animalelor, însă nu a putut rămâne impasibil. După ce ani la rând evitase să participe la astfel de spectacole, convins fiind că „sub masca artei, cruzimea a atins cel mai înalt grad”, London decide să ia atitudine şi scrie impresionantul roman „Mihail, câine de circ”. Exploatându-şi talentul literar, London scoate la iveală în mod impresionant întreaga suferinţă şi neputinţa ce se ascund dincolo de reprezentaţiile în care protagoniste sunt animalele menite să distreze publicul participant. Dincolo de incontestabila valoare literară, romanul lui Jack London dobândeşte şi o valoare socială prin faptul că, după publicare, a generat mai multe acţiuni de protejare a animalelor decât îşi putuse imagina autorul.
De acelaşi autor
Valea lunii. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply