Nevoia acută de bani, dar şi posibillitatea de a-şi măsura forţele în lupta necunoscutul, l-au atras pe Jack London spre Alaska, cu ale ei promisiuni de îmbogăţire rapidă. Dar ţinutul aspru din nordul Americii nu şi-a onorat promisiunile şi puţini au fost cei care au găsit Eldorado. London nu s-a numărat printre cei norocoşi. Bolnav şi extenuat, şi-a dat seama că singura lui şansă de a scăpa de munca istovitoare era să capete o educaţie care să-i permită „să-şi vândă creierul”.
Astfel, în luna ianuarie a anului 1903, London a terminat un manuscris intitulat „Call of the Wild (Chemarea străbinilor), pe care l-a trimis publicaţiei Saturday Evening Post, din San Francisco. O lună mai târziu, London a primit răspuns de la redacţia revistei, care îi cerea să reducă textul la 5000 de cuvinte şi să fixeze un preţ pentru poveste. London a scurtat textul şi a cerut 3 cenţi pe cuvânt. După încă o lună, prestigioasa editură Macmillan a cumpărat drepturile de autor pentru Chemarea străbunilor cu 2000 de dolari şi promisiunea unei campanii publicitare intensive. London a acceptat şi a renunţat definitiv la orice pretenţii financiare aferente drepturilor de autor. Nimeni nu-şi închipuia, la vremea respectivă, că romanul va deveni un clasic al literaturii universale. London nu a regretat niciodată decizia luată, chiar dacă un contract bazat pe procent din valoarea de vânzare a cărţii ar fi făcut din el un om bogat încă de pe atunci. Scriitorul a înţeles că publicitatea intensivă făcută de Macmillan a determinat succesul cărţii şi, implicit, viitorul carierei lui de scriitor.
Leave a Reply