Iulia Vladimirov – Monica Lovinescu în documentele Securităţii, 1949–1989

CarteDin 1949, când refuză recomandările Legaţiei Republicii Populare Române la Paris, Monica Lovinescu alege, de fapt, să înceapă o luptă care nu se va sfârşi decât odată cu prăbuşirea regimului comunist, în 1989. În cei patruzeci de ani de exil, nici pierderea mamei, nici dorul de ţară nu i-au frânt rezistenţa. Resorturile care i-au permis să respingă, o viaţă întreagă, compromisul, indiferent de consecinţe, rămân aproape imposibil de explicat. Cronicile din seria Undelor scurte, departe de a fi fost doar „gazetărie vorbită“, continuă să reprezinte un punct de reper pentru cititorul care îşi (re)descoperă trecutul recent şi ne oferă, totodată, măsura unui om care a ales o viaţă în afara totalitarismului comunist, dedicată nu propriei persoane, ci ţării în care libertatea devenise, după 1947, o amintire.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *