Lucrarea este construită pe temeiul unei bibliografii ample, oferită cititorului la sfârşitul fiecărei părţi şi uneori semnalată şi prin note pe parcurs. Demersul începe cu anul 1774, cuprinzându‑se şi ceea ce aş defini ca o parte a perioadei premoderne. Cartea este structurată în trei părţi, cea dintâi având ca termen limită revoluţia din 1848, cea de‑a doua anul 1878, când independenţa României a fost recunoscută de marile puteri europene, iar cea din urmă încheindu‑se cu anul de fericită împlinire 1918, când prin silinţele românilor a putut să apară pe harta Europei un stat naţional desăvârşit. Istoria politică, cea social‑economică, ca şi cea culturală ‑ accentul căzând pe statele româneşti şi apoi pe statul naţional constituit în 1859, dar nefiind uitaţi, ca şi în tratatul Istoria Românilor, românii din afara graniţelor aflaţi sub dominaţii străine ‑ înfăţişate în corelare, transmit cititorului o interesantă imagine de ansamblu.
Prin această nouă lucrare, în paginile căreia găsim şi reluări ale unor cărţi anterioare ale sale, dar şi o parte nouă referitoare la cea de‑a treia etapă, profesorul Nicolae Isar a răspuns unei cerinţe ştiinţifice şi didactice, dar în egală măsură şi unei cerinţe patriotice, volumul urmând să contribuie la păstrarea vie în conştiinţa cetăţenilor acestei ţări a unor procese istorice şi la înţelegerea lor.
Leave a Reply