Friedrich Nietzsche, filozof care a marcat Europa modernă, un medic tânăr numit Sigmund Freud, Joseph Breuer, mentorul lui Freud şi unul dintre întemeietorii psihoterapiei, şi fascinanta Lou Andreas-Salomé, muza capricioasă a lui Nietzsche, sunt protagoniştii unui roman îndrăzneţ, împletind adevărul istoric şi ficţiunea în atmosfera Vienei fin de siècle. O tânără rusoaică îndrăzneaţă îi trimite profesorului Breuer, aflat în concediu câteva zile la Veneţia, o misivă prin care îi cere o întâlnire urgentă, fiind „în joc viitorul filosofiei germane”. Nu reuşeşte să-l înduplece pe profesor să-l consulte pe pacientul care scrie mesaje suicidale, nimeni altul decât Nietzsche, în deplasare, ci doar la cabinetul său vienez. Şarmul tinerei e copleşitor. Renumitul psihanalist îl primeşte la Nietzsche. Acesta cooperează. Medicul îl analizează fizic şi psihic. Constată că boala lui e legată de stres. Lungile discuţii dintre cei doi arată forţa personajelor, dar şi apetitul pentru psihologie a lui Irvin D. Yalom. O lungă dezbatere are loc între cei doi legată de speranţă care – în opinia lui Nietzsche – „e cel mai rău dintre cele mai rele pentru că ea prelungeşte chinul.” „Sugestia dumneavoastră este că un muribund ar trebui să-şi scurteze viaţa dacă doreşte?” – întreabă psihoterapeutul. „Este o opţiune posibilă, dar numai în lumina unei cunoaşteri complete”, este de părere filozoful. Va reuşi terapeutul să-l vindece pe cel care a intrat în cabinet precum un ipohondru şi a ieşit cu un diagnostic clar? Cartea are nu numai lirică şi dramatism, ci şi mesaje ascunse despre relaţia medicului-pacient. Trebuie să ştie cel din urmă că va muri? Oricum toţi suntem muritori. Dar nu ne e indiferentă moartea. De acelaşi autor Mama şi sensul vieţii
Leave a Reply