Mişcarea legionară vol. I analizează transformările interne petrecute în Mişcarea legionară după instaurarea regimului personal al regelui Carol al II-lea. În această perioadă, principalii „lideri tradiţionali” ai organizaţiei au fost ucişi în închisori prin asasinat (Corneliu Codreanu), sau ca urmare a unor represalii (în urma atentatului asupra primului ministru Armand Călinescu). Apare o nouă elită legionară, provenită din liderii de rang secundar ai grupării, sau „recrutaţi” din rândul „cadrelor” regionale. Interimatul la conducerea Mişcării legionare este preluat de „Comandamentele de prigoană”, care vor adopta o strategie politică agresivă, bazată pe atentate la siguranţa statului sau asasinarea unor demnitari. Cel mai radical dintre noii lideri apăruţi în clandestinitate este Horia Sima, fost şef al Regiunii legionare a X-a Timişoara, care în vara anului 1940 va fi numit la cârma mişcării, după ce câştigase lupta pentru putere în interiorul organizaţiei. El va conduce o grupare politică cu mult schimbată faţă de anul 1937, deoarece în timpul ilegalităţii nu se putuse efectua „controlul cuiburilor”, iar noii membri, recrutaţi pentru a executa misiuni de sabotaj, erau dificil de subordonat „ierarhic” şi predispuşi să dea prioritate activităţilor anarhice. Pagini: 240
Leave a Reply