Herta Müller – Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi

„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“

 „O zi cât o viaţă. Sau zilele toate vâjâind într-una singură în care te trezeşti dis-de-dimineaţă să ajungi la zece fix pentru că eşti iarăşi chemat. Chemat la interogatoriu. Ai fi preferat să nu te întâlneşti cu tine în acea zi, dar te trezeşti ca în celelalte şi dai piept cu acelaşi prezent care îşi suceşte gândurile şi amintirile în fire care se întretaie, încâlcesc, încolăcesc ca într-un nod care ţi se pune în gât. Un drum cu tramvaiul lung cât o viaţă, un drum către secţie, nu ca toate celelalte pentru că de această dată cea care este chemată joi dimineaţa la zece fix şi-a luat cu ea şi periuţa de dinţi şi un prosop. Nu o batistă, dar ca de obicei are pe ea bluza care încă mai creşte. O carte uimitoare în care cititorul merge alături în tramvai odată cu personajul principal şi îi vede aievea întâmplările din viaţă. Un drum cu tramvaiul pe ale cărui geamuri îţi vezi viaţa trecând pe lângă tine staţie cu staţie. Herta Müller transformă cuvintele în imagini acut vizuale şi palpabile, limba devine un mediu de trăit, fiecare pauză sau schimbare de imagine având o cadenţă care transformă povestea în viaţa reală din care iniţial se hrănise. O carte care te ţine pe drumul ei, iar după ce o termini n-ai cum să nu fii mult mai atent la propriul drum – nu vei avea cum să nu simţi şi să nu vezi altfel ce ţi se întâmplă şi te înconjoară.“ (Corina Bernic)

VOLUM ÎN CURS DE APARIȚIE