De ce trebuie studiat Hermes Trismegistos? În primul rând pentru că este un precorsor al creştinismului şi ne vorbeşte limpede despre călătoria sufletului, nemurire şi astrologie, cu mult înaintea altora. Lucrarea Corpus Hermeticum, de-o exemplară raţionalitate, a fost interpretată în fel şi chip până în perioada renaşterii. Clar că anticul Tresmegistos (că a scris singur sau împreună cu alţii, asta nu mai contează n.a.) este un întemeietor de şcoală, nu numai a ceea ce numim laic hermetism, curent atât de cunoscut. Opera sa, de o ageră şi iscusită tenacitate, deschide ochiul căzut al umanităţii spre cunoaştere şi interpretare a realităţii. Poate fi considerat, fără exagere, unul dintre primii gânditori ai antichităţii. Corpus Hermeticum se pare că a fost scrisă înaintea Evanghelilor şi de asta valoarea sa e şi mai mare.
A îndemnat lumea să creeadă în Dumnezeu, este primul care a găsit semnele zodiacale interpretând poziţionarea astrelor, a îndemnat lumea la cumpătare şi la renunţarea la ofrande aduse zeilor. „Dacă Enoh a a inventat cărţile şi primele scrieri, Hermes a fost un Enoh a lumii antice”, aşa-l descria Hebraeus
„Asclepsios, omul este o mare minune, o făptură demnă de respect şi de adoraţie. …cât de fericit este amestecul naturii omeneşti, faţă de toate celelalte…cerul nu i se pare atât de înalt, căci este măsurat cu înţelepciunea minţii lui ca şi cum ar fi foarte aproape.”
Hermes explică cu o empatie remarcabilă superioritatea fiinţei umane faţă de cele care ţin de necesitate. Sacralitatea acestuia constă în conţiinţă. Omul este o fiinţă cu trup şi suflet, în stare să guverneze viaţa celorlalte vertebrate şi vietăţi ale natoruii doar prin înţelegere şi cunoaştere.
Hermes Trismegistos în apropie mai mult pe om de Dumnezeu decât de lumea vieţuitoarelor. Acesta este capabil să fie nemuritor, doar dacă dobândeşte cunoaştere profundă. El este precursorul ideii atât de îndrăgite de Corneliu Coposu: „”În fond nu e importantă persoana mea, e importantă ideea legată de activitatea mea, dacă această idee triumfă si dacă ea este îmbrăţişată de prietenii mei şi de opinia publică, apariţia şi dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu mai este semnificativă!”
Leave a Reply