Gunter Grass – Anestezie locală

În spaţiul aseptic al cabinetului stomatologic din Anestezie locală (1969), prevăzut cu un ecran de televizor care „îţi distrage atenţia într-un mod admirabil”, realitatea şi fabulaţia devin dimensiuni ale aceleiaşi istorii. Pentru profesorul de germană şi istorie Eberhard Starusch, reinventarea la nesfârşit a propriei vieţi, analiza atentă a detaliilor şi întoarcerea obsesivă în trecut reprezintă o modalitate facilă, dar extrem de înşelatoare de a „anestezia” durerile şi frustrările unei vieţi eşuate.