„A fi analist nu este o profesie, ci o stare. Această stare este fragilă, dureroasă, labilă, uneori ereditară… Într-o dimineaţă, subiectul poate, trezindu-se, să nu mai fie analist: dacă trăieşte exclusiv de pe urma acestei situaţii pe care va fi ştiut s-o rentabilizeze transformând-o într-o profesie, el va fi atunci silit să-şi exercite meseria pe bâjbâite, întru câtva ca un pictor care, orbind, s-ar aşeza zi de zi, fiindcă nu a ştiut niciodată să facă altceva, în faţa şevaletului şi a pensulelor sale… Viitorul analist este poate cel care a devenit conştient de abaterea pe care percepţiile au suferit-o din pricina limbajului; prin autoanaliză el şi-a regăsit o parte a căilor senzoriale, dar ştie că, pentru a parcurge din nou totalitatea traseelor sale, el trebuie să-i ceară ajutorul altcuiva.”
Gisèle Harrus–Révidi
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply