Michelangelo. În timpul Renaşterii, câţiva artişti homosexuali cunoscuţi – de la Leonardo da Vinci şi Botticelli la Michelangelo şi Raphael – au transformat istoria artei, aspirând către o imitare cât mai reală a naturii, în timp ce o modelau potrivit gusturilor lor. Prin arta lor au luat naştere fiinţe ambigue, jumătate femeie , jumătate bărbat; sâni de femeie au fost aşezaţi pe busturi de bărbat şi privirea unui tânăr se zărea de sub ploapele unei Madonne.
Încă din tinereţe, Michelangelo a transformat chinul interior în creativitate rafinată – încercând să împace forţele aparent conflictuale care îl dominau: pasiunile omeneşti şi frica de Dumnezeu. De aici, monumentele lui în cinstea frumuseţii, cereşti şi deopotrivă infernale, pe care Michelangelo le-a ridicat spre slava lui Dumnezeu. Predecesorii lui au căutat Raiul doar prin credinţă. Michelangelo a căutat iertarea prin exaltarea contemplativă a frumuseţii – chiar şi pe tavanul unei capele papale: Sixtină. Acest lucru l-a expus unui cor de batjocuri din partea criticilor pudici, care l-au acuzat ca a expus păgânismul într-un loc sfânt şi care au îmbrăcat titanii lui lipsiţi de modestie în pantaloni scurţi pictaţi.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply