Fiecare individ, dar şi colectivitatea este preocupată de marile probleme ale alimentului, alimentaţiei şi comportamentului alimentar, căutându-se soluţii corecte la întrebările: ce, cum, când, cât şi unde mâncăm pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice dar şi culturale, cunoscut fiind faptul că hrana şi stilul de viaţă sunt factorii esenţiali ai prevenirii bolii, menţinerii sănătăţii, creşterii calităţii vieţii şi încetinirea îmbătrânirii. De altfel ştiinţa modernă, Nutrigenomica, a demonstrat la cel mai profund nivel, cel molecular că „suntem cu adevărat ceea ce mâncăm şi ceea ce au mâncat părinţii şi strămoşii noştri”, că suntem fiinţe unicat şi că avem nevoie de o dietă strict personalizată, că suntem în concluzie suma alegerilor noastre inclusiv celor alimentare. Alimentul, analizat dintr-o perspectivă holistică, este mult mai mult decât ceea ce pare a fi, pentru unii un prilej de desfătare, pentru alţii o necesitate fiziologică sau ambele. în fapt alimentul este un principal purtător de informaţie din mediul înconjurător necesară bunei funcţionări a entităţii „om”, care biologic, este un sistem deschis informaţional, cu autoreglare şi evoluţie antientropică. Această informaţie a matricei alimentare este înscrisă atât în compoziţia: – macronutrienţilor (proteine, lipide, glucide); – micronutrienţilor (macroelemente, microelemente, vitamine, enzime); – non-nutrienţilor (fitochimicale), dar mai ales în raporturile cantitative şi calitative în care se găsesc acestea. în acest mod alimentul natural (microorganisme, plante, animale sălbatice) este de fapt o matrice informaţională extrem de complexă care transmite semnale din mediul înconjurător maşinăriei informatice a organismului uman. Informaţiile naturale transmise de alimentele naturale organismului uman menţin starea de sănătate individuală, dar şi integrarea lui corectă în mediu social şi biologic, şi în final determină echilibrul speciei umane în biosferă.
Leave a Reply