Dacă există o fuziune exemplară între valoare estetică şi morală în romanul canonic, atunci george Eliot este exemplul desăvârşit, iar Middlemarch este cea mai subtilă analiză a imaginaţiei morale, poate cea mai subtilă din proza de pretutindeni şi de oricînd…
La un romancier, poet sau dramaturg nu cântăm, în mod normal, puterea cognitivă, dar George Eliot, ca şi Emily Dickinson sau Blake sau Shakespeare, a regândit totul în manieră proprie. Ea este romancier şi gânditor (nu filosof), în acelaşi timp, şi deseori nu reuşim şă o înţelegem pentru că subestimăm puterea cognitivă a perspectivelor pe care le creează. Există, desigur, o legătură între această putere şi capacitatea ei de intuiţie morală, dare ea dovedeşte, ca moralist, şi o manieră directă ce o eliberează de o consştiinţă de sine excesivă, ce i-ar fi inhibat dorinţa de a-şi judeca personajele, implicit şi explicit.
De acelaşi autor
Leave a Reply