„Mulţi dintre noi nu am reuşit să punem în practică un periplu transilvan care să ne ducă, ca şi simpli turişti, în toate locurile încărcate de istorie a bătrânului nostru Ardeal. Nu am reuşit poate, mă refer aici la clujeni, nici măcar să avem idee de istoria oraşului în care trăim. Nu am avut timp pentru asta, am avut alte priorităţi sau, poate, nu am ştiut cum să căutăm anumite răspunsuri. De aceea, ceea ce face acum Gabriel Virgil Rusu răspunde nu numai unui vis, ci şi unei nevoi. Nevoie dată de necesitatea restituirii, nevoie creată de un anume nivel de aşteptare, nevoie dată – până la urmă – de înseşi ideea de nevoie. Nevoiaşi ai setei de cunoaştere, primim acum, în această formă, un pahar de apă vie, înspre o mai bună cunoaştere a lumii în care trăim. Pentru că, până la urmă, trăim într-o lume fundamentată pe ceea ce a fost înaintea noastră. Domni şi domniţe, patricieni şi prelaţi, ţărani şi meşteşugari, femei şi bărbaţi, prind viaţă încifrată în scriitura autorului, pentru a dăinui alături de noi. Cavalerism, eroism, trădări şi solidarităţi, belşug sau lipsuri, frânturi de viaţă privată, elemente de istorie structurală sau privată, vin să umple un gol pe care istoria oficialistă (îmi asum această licenţă) a uitat sau nu a avut interesul să le umple. O carte pentru cititor, o carte pentru iubitorul de istorie, o carte pentru cel care trăieşte sub imperiul necesităţii cunoaşterii. Aceasta este ceea ce vă propune Gabriel Virgil Rusu în „Restituiri transilvane. O lume aşa cum a fost”. Lectură plăcută!” (Victor POPA)
Leave a Reply