Speranţă şi suferinţă, candoare şi suspiciune, umor şi deznădejde, narcoze şi lacrimi sunt ingredientele – universale – cu care se scrie această poveste de dragoste atât de specifică totuşi societăţii româneşti. Fiind oglinda unei generaţii, a celei foarte tinere, romanul Tu n-ai trăit nimic înregistrează în tuse alerte, dar foarte precise – expresie a ritmurilor existenţiale care ne guvernează viaţa – zbuciumul unui suflet încă imaculat, prins în mecanismul implacabil al maculei.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply