Cine doreşte să se elibereze de preconcepţiile comuniste,trebuie să citească “Reprimarea mişcării yoga in anii ’80“, cartea lui Gabriel Andreescu. Nu e numai pentru iniţiaţi, e o scriere care ne vindecă, ne provoacă să răscolim amintiri şi, de ce nu, să ne cunoaştem istoria pentru a nu o mai repeta niciodată. Istoria aşa-numitelor “grupări anarhice pe linia Meditaţiei Transcendentale” e plină de orori. Stai şi te întrebi cum a fost posibil. Dacă reuşeşte ceva Gabriel Andreescu e să limpezească apele tulburi din vremurile unui holocaust, supravieţuit cu nepăsare de majoritatea ignorantă ce-şi ducea veacul între serviciul şi casă. Un strigăt de revoltă răzbate dintre rândurile frumos caligrafiate ale autorului. Anchete, persecuţii, torturi, doar pentru că n-au vrut să renunţe la credinţele lor, iată măreţia unui grup ce nu a făcut valuri, şi-a consumat în anonimat disperarea. Dacă mai e cineva în dubiu că regimul comunist nu a fost unul criminal, să citească “Reprimarea…” şi să judece apoi cu propria minte. Gabriel Andreescu a mai adus o probă (a câta, oare?) pentru un proces al comunismului care nu se lasă pornit. “Pe baptisti i-am rezolvat, pe penticostali i-am terminat într-o săptămână, dar cu voi avem probleme, pe toţi i-am terminat, numai cu voi avem de lucru serios”, avea să zică un securist, citat în lucrare. Aceşti oameni nu s-au predat.Este poate singurul exemplu de rezistenţă colectivă îndelungată din timpul regimului Ceauşescu, despre care nu s-a scris. Gabriel Andreescu, mulţumiri.
După aproape două decenii, la Bucureşti a fost posibilă organizarea unui congres Yoga. Mens sana in corpore sano, doar yoga ştie mai bine dictonul latin.
Leave a Reply