Frans Eemil Sillanpaa – Silja

1Premiul Nobel pentru Literatură, 1939

… pentru adânca înțelegere și subtila artă stilistică cu care a zugrăvit pe țăran și natura patriei sale, în contextul relațiilor lor mutuale

“Povestea Siljei este destul de simpla, dar foarte semnificativa. Dupa ruinarea familiei sale, ea devine slujnica, dar nimic din brutalitatea si uraciunea din noul sau mediu nu poate sa intineze simtirile sale. Trece prin tot ce e mai rau fara a se lasa atinsa de rautate. Isi poate trai chiar propria poveste de dragoste, dar aceasta este la fel de scurta si evanescenta ca un fluture…”

Per Hallstrom, Secretar Permanent al Academiei Suedeze in discursul de acordare a Premiului Nobel, 1939

“O intelegere atat de acuta a bolii, a singuratatii, a umanitatii ultragiate, a inocentei si vinovatiei, a suferintei fizice si morale, a obsesiei mortii, a tragicului inscris firesc in logica banalului cotidian – ca in Silja sau O soarta zbuciumata – nu intalnim decat in marea literatura… Ceea ce urmeaza este, cu o jumatate de secol inainte de o cunoscuta carte a lui Marquez, (construita pe un principiu epic asemanator, dar fara anevergura problematica si introspectiva din Silja), cronica unei morti anuntate.”

Bianca Burta-Cernat

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *