„Asta-i sarea pământului şi a acestei existenţe blestemate. Nu plajele care se-mpart în decoruri de vis, nu Club Méditerranée, nu prietenii, ci ceva fragil, ceva preţios pe care în vremurile astea îl distrugem cu bună-ştiinţă şi pe care creştinii îl numesc «suflet». (Chiar şi ateii, deşi nu folosesc acelaşi termen.) Şi, dacă nu suntem atenţi, într-o zi o să ne trezim cu acest suflet în faţa noastră, răsuflând din greu, cerând milă şi fiind plin de vânătăi… Şi vânătăile astea le-am meritat fără doar şi poate.“
Leave a Reply