Paradisul există, l-au inventat doi fraţi undeva prin Drumul Taberei, pe Aleea Băiuţ. E ascuns înăuntrul blocurilor, acolo unde «mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela şi becul aprins făceau, nu ştiu cum să zic, că bucătăria să pară primul şi ultimul loc de pe pământ», în praful trotuarelor, în bomboanele cubaneze, în şosetele flauşate ori meciurile de fotbal. Cartea fraţilor Matei şi Filip Florian fentează delicat şi inocent o epocă mai degrabă întunecată şi se transformă, spune Radu Cosaşu, în «cei mai perfizi scriitori anticeauşişti». Nu pentru că în candidele lor preocupări ar intra desfiinţarea politica a unui regim, ci pentru că Ceauşeştii, faţa securiştilor din bloc sau ideologiile sunt absolut secundare în poveste. N-au nici pe departe forţa unui meci Steaua-Dinamo sau a unei partide în cartier când înfrângerile se lasă cu plânsuri şi sughiţuri.
Leave a Reply